Eu:
Buna ziua,
Am vizitat magazinul Aldo - Mall Vitan, ieri 21.10.2008 si am gasit opereche de pantofi pe care intentionam sa ii cumpar. Astazi i-am cautat pe internet, cu intentia de-ai arata unei prietene si am descoperit o diferenta de pret socanta, intre magazin si site-ul oficial al firmei. Este vorba despre modelul: PAWLIKOWSKI care la noi costa 339RON iar pe site aparea cu pretul de 80USD (224RON) -http://www.aldoshoes.com/us/women/shoes/dress-fashion/71719813-pawlikowski
Cum explicati acest lucru?
Sunt interesata in continuare de achizitia pantofilor respectivi, dar imi doresc un discount de 15%.
Multumesc,
Ei:
Pretul de pe site este doar informativ. Cel din magazin este cel bun, mai mic de altfel
Eu:
Buna,
Te asigur ca preturile de pe site nu sunt doar cu titlu informativ, avand in vedere faptul ca am reusit sa plasesz o comanda la acel pret. Imi este neclara o parte a raspunsului tau: "mai mic de altfel" - ce reprezinta aceasta expresie? mai mic decat ar fi putu sa fie, mai mic decat in alte magazine?, pentru ca mai mic decat pretul afisat pe site, te asigur ca nu este. Si spre surpriza mea am obsevat ca si preturile din UK sunt mai mici decat in magazinul din Vitan, de aceea insist sa primesc un discountde 15% la achizitia pantofilor respectivi.
Multumesc,
Ei:
Romania nu are comenzi on-line! Preturile sunt pentru Canada, America si alte tari care au expuse produsele on-line, cum de altfel nici unele produse de acolo nu se gasesc in Romania!
In magazin la noi sunt alte preturi ,pe site altele, in Portugalia, Spania, etc sunt altele!
Fiecare tara este influentata , in retail, si de regulile si taxele pe care acea tara le impune! Este influentata si de distanta de la furnizor la cumparator!
Multumesc!
Eu:
Buna,
Explicatia nu mi se pare corecta avand in vedere ca exista magazine(ex: BATA, ZARA, Mango, Etam etc) care practica aceleasi preturi, sau au diferente foarte mici justificate de fluctuatia cursului valutar, indiferent de tara (Portugalia, Spania, Franta sau la noi). In plus avand in vedere ca suntem cu totii membri ai UE, taxele sunt aceleasi la importul din China (stiu ca acolo sunt produsi pantofii ALDO) si nici distanta de la furnizor (China) nu cred ca este semnificativ mai mare fata de UK, de exemplu.Toate aceste motive ma indreptatesc sa solicit in continuare acordarea unui discouit de 15% la achizitionarea pantofilor mentionati.
Multumesc,
Ei:
Buna ziua!
Insistenta dumneavoastra ne pune in postura sa va multumim pentru ca va plac produsele pe care noi le oferim. In legatura cu situatia expusa de dumneavostra dorim sa va anuntam ca preturile de retail nu se negociaza. Singura posibilitate prin care ati putea intra in posesia produsului cu o reducere, chiar mai mare de 15 la suta este sa asteptati perioada de SALE care incepe in februarie, daca se va mai gasi pe marimea potrivita. Daca in continuare doriti sa achizitionati produsul despre care am vorbit as fi mai mult decat bucuros sa vi-l retin numai sa imi comunicati si marimea.
Va multumim ca ati ales ALDO.
Eu:
Buna ziua,
Multumesc inca o data pentru raspuns, dar nu sunt dispusa sa achizitionez produse cu 20% mai scumpe, doar pentru ca m-am nascut in Romania.
Va doresc mult succes,
24 octombrie 2008
09 septembrie 2008
15 august 2008
O gura de aer
"Vrei soare, soare iti dau" canta un refren la radio.
Dar departe de poezia lui creste un oras fara trecut si fara viitor.
Prezentul este singurul stapan si in nesabuinta lui creaza fara continuitate, distruge fara remuscari, merge inainte doar pentru ca timpul il impiedica sa stagneze.
Prezentul isi studiaza contemporanii si vrea sa fie ca ei, sa-i ajunga, sa-i intreaca. Astazi se compara cu Roma. Maine cu Budapesta.
Si-si tese destinul privind spre altii. Haotic. Ignorandu-si tezaurul, temandu-se de creatie, distrugand initiativa. Se grabeste si lasa totul inceput, pentru ca nu e timp decat de-o spoiala, decat de o mana de var care sa ascunda ranile vii ale cladirilor, care sa inchida gura strazilor, stapanele de drept ale orasului.
Si ce ne ramane noua, cei ce ne miscam in alt ritm decat Prezentul? O picatura murdara, izvorata dintr-un aparat de aer conditionat, ce se scurge bolnava pe pavaj.
Dar departe de poezia lui creste un oras fara trecut si fara viitor.
Prezentul este singurul stapan si in nesabuinta lui creaza fara continuitate, distruge fara remuscari, merge inainte doar pentru ca timpul il impiedica sa stagneze.
Prezentul isi studiaza contemporanii si vrea sa fie ca ei, sa-i ajunga, sa-i intreaca. Astazi se compara cu Roma. Maine cu Budapesta.
Si-si tese destinul privind spre altii. Haotic. Ignorandu-si tezaurul, temandu-se de creatie, distrugand initiativa. Se grabeste si lasa totul inceput, pentru ca nu e timp decat de-o spoiala, decat de o mana de var care sa ascunda ranile vii ale cladirilor, care sa inchida gura strazilor, stapanele de drept ale orasului.
Si ce ne ramane noua, cei ce ne miscam in alt ritm decat Prezentul? O picatura murdara, izvorata dintr-un aparat de aer conditionat, ce se scurge bolnava pe pavaj.
23 iulie 2008
Cum s-ar fii numit Ele, daca le inventam noi... romanii:
Super market = Piata Mare
Mini market = Piata Mica
Whirlpool = Piscina Rotitoare
AquaFresh = Prospetimea Apei
McDonald's = Ion Ionescu
PostIt = De Lipit
WC = DA (Debaraua cu Apa)
Super market = Piata Mare
Mini market = Piata Mica
Whirlpool = Piscina Rotitoare
AquaFresh = Prospetimea Apei
McDonald's = Ion Ionescu
PostIt = De Lipit
WC = DA (Debaraua cu Apa)
12 iunie 2008
02 iunie 2008
Idealuri
Copil fiind colectionam servetele, surprize, haine pentru papusi. O admiram cu patos pe profesoara de franceza care inca mai strangea ascutitori. Imi doream sa ajung ca ea, sa am 40 de ani si o colectie de invidiat de ascutitori.
In clasa a 8-a ma vedeam o mare cantareata. Aveam un vis romantic in care, desi plina de glorie, ma simteam singura, pana cand intr-o zi, baiatul din clasa de vis-a-vis imi marturisea dragostea lui vesnica.
Stiu suna aiurea.
Ideea mi-a venit urmarind o emisiune despre puscariasi.
M-am intrebat care-i idealul unui om aflat in puscarie? Sa-si castigie respectul acolo? Sa fie eliberat inainte de termen?
In adolescenta imi doream sa ajung la puscarie. Ma gandeam ca acolo as putea sa stau toata ziua, sa citesc sa ma uit la TV, fara sa fiu deranjata de treburi casnice de genul "gunoiului" sau a "vaselor murdare". Nu ma deranjau ca ocupatii in sine, aveam momente in care le faceam cu placere. Ma deranja faptul ca tot timpul interveneau in momente in care preferam, mai mult decat orice altceva, sa-mi urmaresc eroii reali sau imaginari.
Imi amintesc ca sambata incepea tarziu la noi acasa, in jur de 10. Tot timpul cu micul dejun si o curatenie generala.
Va urma...
In clasa a 8-a ma vedeam o mare cantareata. Aveam un vis romantic in care, desi plina de glorie, ma simteam singura, pana cand intr-o zi, baiatul din clasa de vis-a-vis imi marturisea dragostea lui vesnica.
Stiu suna aiurea.
Ideea mi-a venit urmarind o emisiune despre puscariasi.
M-am intrebat care-i idealul unui om aflat in puscarie? Sa-si castigie respectul acolo? Sa fie eliberat inainte de termen?
In adolescenta imi doream sa ajung la puscarie. Ma gandeam ca acolo as putea sa stau toata ziua, sa citesc sa ma uit la TV, fara sa fiu deranjata de treburi casnice de genul "gunoiului" sau a "vaselor murdare". Nu ma deranjau ca ocupatii in sine, aveam momente in care le faceam cu placere. Ma deranja faptul ca tot timpul interveneau in momente in care preferam, mai mult decat orice altceva, sa-mi urmaresc eroii reali sau imaginari.
Imi amintesc ca sambata incepea tarziu la noi acasa, in jur de 10. Tot timpul cu micul dejun si o curatenie generala.
Va urma...
25 aprilie 2008
Un timp al contradictiilor
Incercam sa pastram orasul si viata urbana cat mai aproape de natura. Primim sfaturi la orice pas despre cat de bune si utile sunt produsele naturale.
Chiar recent am vazut un astfel de articol, cu solutii naturale pentru frumusete.
Pe masura ce-l citeam, ma imaginam dand curs acelor sfaturi, intr-o zi obisnuita. Dimineata, spalat pe dinti cu capsune, hranit tenul cu lapte, curatat unghiile cu zeama de lamaie si facut o frectie cu zat de cacao (face bine la celulita). Seara, fiertura de urzici pentru par si ulei de masline in loc de balsam, urmate de o masca tonifianta cu castravete. Si din nou zat de cafea.
Hmmm...
Nu am gasit o concluzie mai buna, decat imaginea din baie a lui Mel Gibson din "Ce vor femeile" in timp ce testa produse feminine pe pielea lui.
Chiar recent am vazut un astfel de articol, cu solutii naturale pentru frumusete.
Pe masura ce-l citeam, ma imaginam dand curs acelor sfaturi, intr-o zi obisnuita. Dimineata, spalat pe dinti cu capsune, hranit tenul cu lapte, curatat unghiile cu zeama de lamaie si facut o frectie cu zat de cacao (face bine la celulita). Seara, fiertura de urzici pentru par si ulei de masline in loc de balsam, urmate de o masca tonifianta cu castravete. Si din nou zat de cafea.
Hmmm...
Nu am gasit o concluzie mai buna, decat imaginea din baie a lui Mel Gibson din "Ce vor femeile" in timp ce testa produse feminine pe pielea lui.
04 aprilie 2008
Reclama mascata
Cumparati numarul din aprilie al revistei TABU si veti avea ocazia sa o vedeti, in exclusivitate, pe Mihaela Radulescu purtand machiaj doar pe jumatate din fata.
Daca as fi revista si as vrea sa fac ceva ecologic, as publica un numar doar pe internet. Nu cred ca dragostea pentru natura este compatibila cu tirajul de 30.000 exemplare pe hartie, asa cum nici devotamentul Mihaelei fata de aceasta cauza nu este compatibil cu frumoasa ei haina de sinsila.
02 aprilie 2008
27 martie 2008
Cei 4
Faceam turul de rigoare intr-o biserica din Florenta, de fapt era chiar Domul din Florenta. Vazusem deja multe biserici in acea vacanta si aceasta parca nu-mi arata nimic nou. Am incercat sa ma concentrez, sa caut ceva unic care sa o diferentieze in memoria mea, un candelabru, o icoana, o raza de lumina. Priveam sceptica vestitele sale porti, fresce si totusi nu-mi iesea, acelasi stil gotic, acelesi arcade, acelesi vitralii, mergeam ca pe o carare marcata vizibil de rotile carutelor, urmand orbeste tiparul acestora.
Ma indreptam spre iesire, inghitind un cascat, cand in fata mea au aparut Cei Patru. Mama, tatal, fetita si bebelasul din carut.
Toti erau imbracati foarte simplu, saracacios, dar era o saracie intentionata, ostentativa as putea spune in tinutele lor.
Imi amintesc clar ca fetita avea parul lung impletit in doua cozi, ochelari mari de vedere, purta pantaloni de in si un simplu maieu de bumbac flausat cu figurine de animale sterse, genul de maieu pe care il purtam si eu, copil fiind in epoca comunista. Am fost atat de uimita sa vad ca inca mai exista astfel de maieuri, intr-o lume plina de Barbie si Pokemon.
Tatal avea parul si barba lunga, purta o camasa simpla alba, de bumbac si cei mai comuni pantaloni scurti albastri pe care cineva i-ar putea crea. Am fost aproape sigura ca i-a facut singur. In timp ce contemplam cu coada ochiului aceasta familie si creierul meu facea un fel de echilibristica intre sentimente opuse, cel mai ciudat lucru din lume s-a intamplat.
Fetita s-a asezat jos.
Jos in mijlocul Domului din Florenta si a stat acolo.
Eu ma balansam puternic pe sarma ingusta dintre apreciere si dezgust.
Nimeni nu i-a spus nimic. Mama n-a luat-o de mana si n-a scuturat-o pe fund.
Iar sentimentul pe care mi l-au lasat este ca acolo era casa lor.
Nu venisera la biserica. Ci cumva ... acasa.
Doar niste sectanti, dupa parerea multora, dar m-au facut sa inteleg ca fericirea are multe fete.
Ma indreptam spre iesire, inghitind un cascat, cand in fata mea au aparut Cei Patru. Mama, tatal, fetita si bebelasul din carut.
Toti erau imbracati foarte simplu, saracacios, dar era o saracie intentionata, ostentativa as putea spune in tinutele lor.
Imi amintesc clar ca fetita avea parul lung impletit in doua cozi, ochelari mari de vedere, purta pantaloni de in si un simplu maieu de bumbac flausat cu figurine de animale sterse, genul de maieu pe care il purtam si eu, copil fiind in epoca comunista. Am fost atat de uimita sa vad ca inca mai exista astfel de maieuri, intr-o lume plina de Barbie si Pokemon.
Tatal avea parul si barba lunga, purta o camasa simpla alba, de bumbac si cei mai comuni pantaloni scurti albastri pe care cineva i-ar putea crea. Am fost aproape sigura ca i-a facut singur. In timp ce contemplam cu coada ochiului aceasta familie si creierul meu facea un fel de echilibristica intre sentimente opuse, cel mai ciudat lucru din lume s-a intamplat.
Fetita s-a asezat jos.
Jos in mijlocul Domului din Florenta si a stat acolo.
Eu ma balansam puternic pe sarma ingusta dintre apreciere si dezgust.
Nimeni nu i-a spus nimic. Mama n-a luat-o de mana si n-a scuturat-o pe fund.
Iar sentimentul pe care mi l-au lasat este ca acolo era casa lor.
Nu venisera la biserica. Ci cumva ... acasa.
Doar niste sectanti, dupa parerea multora, dar m-au facut sa inteleg ca fericirea are multe fete.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
